Clicky

/

miercuri, 16 iulie 2014

Lenjeria mea de pat, lenjeria lui de pat

„Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul.”
Osho


Îmi trăiam viața într-un labirint rece, un labirint care mă conducea mereu spre stres, depresie și singurătate. Îmi trăiam viața muncind ca să-mi plătesc mașina care mă ducea spre birou și casa pe care o lasăm singură mai mult de 6 ore pe zi. O casă în care ar trebui să văd amintiri în fiecare colț, dar nu văd nimic înafară de dosarele care au un termen de predare imposibil de atins, actele fără de care nu exist și facturile ponosite pe care abia îndrăznesc să mă uit. Ajungeam să cred că viața e o boală incurabilă, dar atunci a apărut el.
A apărut într-un mod misterios, cu pași siguri și cu o privire în care citeam dorința de a trăi. O dorință arzătoare de a cunoaște, a experimenta, a iubi, a uita, a plânge, a râde. O dorință cu care voiam să mă sufoc în fiecare zi, o dorință după care tânjeam. Îl priveam neîncrezătoare deoarece el reprezenta pentru mine o combinație periculoasă, dar totuși vitală. Ne-am vorbit pentru prima dată la birou, eu eram stresată de termenul pe care-l primisem, el era încrezător și calm. Toate privirile pe care i le trimiteam cu insistență erau răsplătite cu un zâmbet indecent și cu o privire imorală. A venit ușor spre mine și mi-a șoptit: „Clos Maggiore la 20:00”. A plecat la fel de ușor cum a venit și mi-a lăsat inima să danseze minute întregi pe o melodie mirifică, aproape ireală. Clos Maggiore este unul dintre cele mai romantice restaurante din Londra și din câte am auzit eu, au loc în jur de 2 cereri de căsătorie pe săptămână, iar eu tocmai voi merge în această seară acolo cu el.
Cu acel bărbat a cărui privire aș putea să o pictez de 100 de ori și să nu mă plictisesc, dar totuși nu aș putea spune dacă are animal de companie sau dacă are un hobby. Acel bărbat al cărui zâmbet aș putea să-l privesc zile în șir, al cărui surâs aș putea să mi-l întipăresc în inimă și al cărui nume aș putea să-l cânt ore întregi. Îl cunosc, dar nu îl știu. Îi cunosc pașii, zâmbetul, oftatul, dar nu-i știu adresa, casa, viața. Trebuie să îi spun că nu pot merge, dacă este o întâlnire de afaceri? Nu, nu este, sigur aș fi auzit ceva despre ea până acum. E cu siguranță o întâlnire. Accept? Viața e un cântec despre decizii spontane, un tablou despre bucurie și o poezie despre dragoste. Când a fost ultima oară când am făcut ceva pentru prima oară? Nici nu îmi mai amintesc. Accept, am emoții. Ajung acasă frântă, iarăși am stat peste program. Casa arată groaznic, e întunecată și tristă, iar singurul refugiu din casă e dormitorul meu. Este cea mai luminoasă cameră datorită geamurilor uriașe care mângâie zi de zi podeaua rece. Șifonierul stă retras într-un colț făcând loc imensei biblioteci care are căptușite pe fiecare raft volume de cărți învelite în piele. Îmi trec ușor degetul peste ele și îmi aleg cartea preferată, mă îndrept către pat și mă las să cad ușor peste lenjeria de bumbac cumpărată iarna trecută de la un outlet. O senzație de confort mă domină și simt că bumbacul îmi îmbrățișează corpul. Mă las mângâiată de materialul catifelat și contemplu frumusețea modelului delicat. Mă las răpită de personajele din carte pentru o oră și jumătate, iar când îmi ridic privirea spre ceas încremenesc. Mai sunt 30 de minute până la ora 20, iar 10 le fac numai pe drum. O să iau un taxi, asta o să fac. Ce rochie să-mi iau? Dar nu-i mai bine o fustă și o cămașă delicată? Nu, ce fac cu părul? Un coc simplu? Îl las liber? Îl împletesc? Nu mai am timp.
După 20 de minute sunt gata, mă uit spre pat și mă întreb dacă o să reziste greutății, toate hainele din șifonier sunt aruncate pe el, dar a meritat. Am ales să mă îmbrac cu o rochie care se așează frumos pe corp de culoare albă, iar părul este lăsat lejer pe spate. A meritat, mă uit în oglindă și zâmbesc, sunt mulțumită de femeia pe care o văd, de entuziasmul din ochii ei și de zâmbetul de copil. La 19:55 sunt la restaurat, am ajuns mai devreme cu 5 minute și mă gândesc să stau ceva timp afară, dar îl văd. E acolo, o siluetă impunătoare la una dintre mese, el a ajuns mai devreme decât mine. Merg ușor spre el, îmi zâmbește, se ridică în picioare, mă îmbrățișează galant și îmi trage scaunul elegant astfel încât să mă pot așeza. Restul e poveste, un amalgam de amintiri dulci despre zâmbetele noastre, despre ochii lui și inima mea. În seara aceea am simțit că am găsit ceva ce nici nu știam că am pierdut. După ce cina s-a terminat m-a întrebat sfios dacă vreau să trec pe la el, m-a privit fix și nici o clipă nu am întors privirea, am șoptit „Da”. M-am trezit la brațul lui în fața unei case imense care avea un dormitor în stil victorian. A adus două pahare și o sticlă de șampanie scumpă, m-a întins apoi pe patul făcut dintr-un lemn masiv de o culoare intensă. Simțeam cum lenjeriile se modelează după forma corpurilor noastre și mi-am plimbat ușor degetele asupra lor, mă contopeam în imprimeul lor viu, mă transpuneam într-o lume nouă alături de el. Bumbacul lenjeriei mă înăbușea cu un parfum delicat, iar senzația pe care o aveam îmi era familială. Cu siguranță știu de unde are lenjeriile care înlănțuie patul și ne îmbrățișează delicat. Mă las purtată într-un somn adânc și liniștit.
Mă trezesc dimineață învăluită de aceeași senzație plăcută. Mă uit lângă mine și văd bărbatul căruia i-am spus „Da” aseară. A fost o decizie spontană, poate e o iubire de-o noapte sau poată că îi voi spune „Da” și atunci când va îngenunchea în fața mea și în mâini va avea o cutiuță de catifea.
Nu știu la ce să mă aștept din partea lui, dar sunt dispusă să iau un risc.




10 comentarii:

  1. Îmi plac imaginile pe care le-ai creat prin această poveste, felicitări pentru modul de a scrie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbă poveste,ai un stil fantastic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Scrii intr-adevara foarte frumos, ai invalut concursul in aburii unei povesti atat de maiestrit tesute incat nici nu am bagat de seama ca tema este alta decat iubire. Felicitari si bafta la concurs!
    Pe de alta parte as vrea sa te felicit pentru ce ai reusit sa faci dintr-un blog de pe platforma blogger. Tema ta e umitoare: aerisita, comoda, atragatoare, imi place la nebunie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! E o plăcere să văd că ai trecut pe blogul meu, mulțumesc mult de tot!

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Nu credeam că povestea o să aibă un asemenea impact asupra cititorilor, este cam scurtă, dar nu pot decât să mă bucur când văd asemenea reacții. :)

      Ștergere
  5. M-ai purtat intr-o lume de poveste, in care dragostea (de o noapte sau nu) s-a impletit armonios cu lenjeriile de pat outlet. :)
    Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...