Bookcrossing-ul se definește prin „Librăria Lumii”, lași o carte într-un loc public ( pe o bancă, pe scările unei biblioteci ) și altcineva se va bucura de ea.
Am întâlnit expresia în cartea „Fata de hârtie” de Guilaume Musso, nu e un fenomen prea cunoscut aici, dar îl putem face. :)
E destul de simplu: alegi o carte din bibliotecă, o înregistrezi pe http://www.bookcrossing.com, printezi eticheta de pe site și o lași unde vrei.
Acel BCID este codul cărții, fiecare carte are un cod diferit.
*dacă găsești o carte îi inserezi codul pe site, așa se ține evidența cărților*
Eu am urmat întocmai instrucțiunile și am lăsat-o într-o cabină telefonică. Ziua următoare am trecut pe acolo și nu mai era. Nerăbdătoare am intrat pe site, nu am găsit nici o notificare.
Jurnalul cărții mele e :
După cum observați statusul ei este „in the Wild” în ciuda faptului că acea carte a fost găsită de cineva, am lăsat cartea acum 2 săptămâni, dar am făcut postarea acum.
* am sperat că o să primesc o notificare cum să cineva a găsit cartea *
* am sperat că o să primesc o notificare cum să cineva a găsit cartea *
Mă gândesc că poate a fost găsită de o bătrânică drăguță care nu are acces la internet, nici nu vreau să-mi imaginez că a fost ruptă și dusă la un coș de gunoi.
Voi ați vrea să faceți asta? :)
Eu tot sper că cineva va băga codul ăla pe site, speranța moare ultima.
Oricum, a fost amuzant și aș mai face asta!
Voi ați vrea să faceți asta? :)
Eu tot sper că cineva va băga codul ăla pe site, speranța moare ultima.
Oricum, a fost amuzant și aș mai face asta!
ce idee misto <3 cred ca o sa incerc si eu
RăspundețiȘtergereMersi!
ȘtergereSper să încerci, e ceva foarte drăguț.
Eu voi mai face asta, îmi place sentimentul pe care îl am atunci când las o carte într-un loc public și oamenii se întreabă dacă am uitat sau nu cartea acolo. ;))