Sometimes dead is better ...
Loise Creed și Rachel se mută împreună cu cei doi copii ai lor, Ellie și Gage, în Maine, unde Loise își luase o nouă slujbă în cabinetul medical al unei Universități.
Nu după mult timp, doctorul se împrietenește cu bătrânul Jud, vecinul de alături, care hotărăște să le arate împrejurimile.
Aceștia fac o mică expediție în spatele casei, unde se află Cimitirul Animalelor, un loc în care copiii din Maine își îngroapă animalele de companie, cele mai multe murind accidental, pe Autostrada 15, cea din fața casei.
Însă Cimitirul Animalelor nu era singurul cimitir secret din acea zonă, Loise avea să cunoască cimitirul indienilor Micmac într-un mod brutal, în împrejurări străine.
Cimitirul Animalelor este un roman plin de mister, întâmplări neprevăzute și mult dinamism.
Este primul roman scris de Stephen King pe care l-am citit, dar cu siguranță nu și ultimul. Am mers la bibliotecă să iau Carrie și nu am găsit-o, în timp ce mă uitam la celelalte cărți am văzut Cimitirul Animalelor și am început să citesc rezumatul:
Tu, cititorule, ești așa de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Și nu poți să renunți pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse.
Și așa a fost.
Cartea mi-a arătat o față extrem de pesimistă asupra vieții, pe alocuri îmi dădea speranțe, dar apoi mi le tăia cu o îndemânare remarcabilă. Deși roman horror am întâlnit o avalanșă de sentimente, de trăiri intense. Acțiunea e dinamică, nu ai timp să realizezi cu adevărat ce se întâmplă,personajele sunt bine conturate, au personalitate, nu par a fi simple marionete.
Ideea romanului e diferită, puțin ciudată, dar interesantă.
Știu că nu-i o carte care se poate recomanda cu ușurință, dar aș spune că este o carte bună de citit toamna, când frunzele moarte se lasă purtate de vânt și aerul rece te acaparează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu